O alta noutate a acestui blogmeet este tema: jocurile copilariei. Edukid, organizatorul acestui blogmeet, ne propune sa ne amintim o parte din jocurile care ne-au dezvoltat. Nu, nu ne-am nascut pe butoane, n-am stat mereu dupa monitoare dezbatand universul online. Am fost niste copii normali, sau macar aproape ne normalitate.
Iti mai amintesti de “Tara, tara vrem ostasi”,”Hotii si vardistii”, “Flori, fete si baieti”, “De-a v-ati-ascunselea”, “Castel”, “Ratele si vanatorii”, “Prinselea pe cocotatelea”,”Sticluta cu otrava”, “Pac-Pac”, “Telefonul fara fir”, “Fazan”?
Ei bine, pe 11 iulie, la Ciric (pe insula de la ciuperca) o sa mutam online-ul in natura si-o sa ne lasam anii acasa pentru a ne putea juca. Alatura-te. Confirma-ti participarea aici, sau pe Facebook: aici.
written by QuadroQ
\\ tags: 28, Blogmeet, ciric, Iasi
Am intalnit un om cu totul si cu totul deosebit. M-a impresionat pana la lacrimi curajul lui. Avea candva un Dumnezeu care l-a pedepsit crunt. Eu nu cred ca Dumnezeul ala bun si iertator de care vorbiti cu totii poate sa tortureze in asa hal un “fiu” de-al lui. In aparenta, omul acela nu gresise mai mult decat oricine in viata asta… si chiar de-o facuse, unde e a doua sansa ?
Paraliza lent. Si stia asta ! Sa te trezesti intr-o zi ca nu te mai poti misca, e o chestie cumplita, dar sa stii si sa vezi cum incet-incet niciun muschi nu-ti va mai raspunde comenzilor e cumplit. Se gandise de milioane de ori sa se sinucida. Nu, nu era vorba de lasitate, ci, la modul sadic imi spusese: “in curand n-o sa ma mai pot ridica sa ma duc la baie, apoi va trebui sa fiu hranit pentru ca imi voi pierde controlul mainilor… Voi fi o leguma, povara pe capul celor din jur, pana cand in final mi se va opri si miocardul. Inima o sa bata intr-un ritm haotic si imi va sufoca incet toate celulele din creier. Ce rost are sa astept momentul ala ? Va fi un chin si pentru mine, dar mai ales pentru voi. Si nici nu stiu cat o sa dureze. S-ar putea sa traiesc asa o luna, s-ar putea sa treaca inca o revolutie pe langa mine… Ar trebui sa-mi curm zilele acum cand inca mai pot, altfel nu stiu care din voi va avea curajul sa-mi puna capat suferinte… ”
Ce poti sa-i spui ? Nu vreau sa-l vad mort, cand inca mai are zile in sac. Dar parca nici tabloul pe care mi l-a prezentat nu e ideea a ceea ce numeam eu “viata”. I-am promis in lacrimi ca atunci cand isi va dori cu adevarat, ii voi pune la dispozitie orice vrea ca sa incheie socotelile, sa mai astepte doar, sa vada cat de repede i se scurge clepsidra…
written by QuadroQ
\\ tags: dumnezeu, om, sanatate