Si pentru ca a trecut campania electorala cu europarlamentarele, pot si eu in sfarsit sa povestesc despre o mica intamplare de pe strada. Coborand Copoul, eram pe langa BCU, a trebuit sa accept un pliant politic. M-am oprit la semafor, iar de-a drepta mea erau doua tipe, in timp ce in partea stanga era un domn cu un aer distins si in varsta. Personajele de langa mine cercetau amanuntit ceea ce era scris pe bucata de hartie. La un moment dat una dintre tipele din dreapta spune: “Doamne, cat de prost pot sa fii sa ai incredere in asta. Cat poate sa minta. Sa se duca sa repete anii de scoala. Ca nici nu stie sa vorbeasca romaneste. Doamne, am o ura pe ea. Nu o suport”. Tipa de langa ea ii spune: “Nu te enerva aiurea. Nu are rost.” si ii zambeste, in timp ce amica ei distrugea pliantul. Domnul din stanga decide sa intervina si-i spune: “Domnisoara, da’ ce-i faceti Ebei?”. Fata raspunde: “Da’ lasati-ma in pace. Nu vedeti cat de proasta este? cum sa ajunga ea la putere? o analfabeta? Minte de ingheata apele”. Aici vocea fetei deveni si mai puternica. Ura pentru persoana cu pricina atinsese punctul culminant. Domnul continua: “Ei, de parca ea ii de vina. Are tata care se ocupa de ea. De unde a avut ea bani de campanie?”. Fata: “Doamne, sper sa nu mai iasa ala la putere. Nuj cine l-o votat pe …pe…”. Domnul: “Pe alcoolicul ala. Asta e: un betivan”.
Si astea fiind spuse, se facuse verde. Trebuia sa trecem strada.
Eu ma simteam ca un canal de comunicare. Eram un fel de punte de legatura. Recunosc ca pentru un timp doream sa rad pana la lacrimi. Dar rasul nu ma convinsese decat de crudul adevar. Nimic in Romania nu se poate face ca sa scapi de prostie. Cei destepti pleaca de aici pentru a nu se contagia.
Care o fi salvarea nu stiu.
Oricum ne transformam incet dar sigur in vechea America, ce era si este tara tuturor posibilitatilor.
Popularity: 1% [?]