Uh ah ah ciocolata e a mea… era o melodie pe vremuri. Vremuri in care te puteai duce la un magazin sa cumperi o ciocolata si sa o mananci linistit. Nu in 2008, nu in Iasi, Romania… Sa va povestesc de ce spun asta.
Stateam zilele trecute putin cu un foarte bun prieten, fara motiv, fara vreo treaba, pe la bloc. El s-a gandit ca poate ar fi placut sa ia o ciocolata, sa mancam si noi ceva. Ar fi justificat timpul petrecut afara, in frig. Ne-am dus la “magazinul de la coltz” si a cerut o ciocolata Milka cu Capsuni (cacofonia nu-mi apartine). Formalitati: bani, rest, etc. Iesim, desface ciocolata si arata jalnic. “e de la caldura” zic eu naiv si iau o bucata, mestec si scuip. Ciocolata avea un gust asemanator aspectului, groaznic !
Ne uitam unul la altul si amandoi la ciocolata si incepem sa cercetam ambalajul: data de expirare LIPSEA. Imi pare rau ca n-am fost inspirat sa pozez ambalajul sa va arat: un dreptunghi alb, gol, pe un ambalaj mov… Din avion s-ar fi vazut ca nu are data de expirare daca s-ar fi uitat cineva. A fost vina noastra ca nu ne-am uitat, dar inaintea noastra nu trebuia sa verifice nimeni? Cum poti pune la vanzare asa ceva ? Sunt copii mici care isi cumpara o ciocolata, ii bagi in spital!?
Suparati ne intoarcem la magazin hotarati sa facem un pic de galagie. Vanzatoarea a smuls efectiv ciocolata din mana prietenului meu, a scanat-o repede si a scos alt pachet de ciocolate, nou-nout, nedesfacut. Tipa se jura ca de acolo a luat si ciocolata pe care ne-a vandut-o. Ne-a dat alta ciocolata, cu termen de valabilitate si care arata comestibila.
Multumesc lui Dumnezeu ca am gasit alimentul ala alterat noi si nu un copil. Condamn patroana magazinului, vanzatoarea si OPC ul pentru ca nu au verificat inainte de comercializare. Si va rog pe voi, dragi cititori, sa nu faceti greseala mea… verificati inainte de a manca orice produs!
written by QuadroQ
\\ tags: Iasi
Zilele trecute dezbateam cu un foarte bun prieten problema experimentului CERN. Era de fapt, cu o zi inainte de inceperea experimentului. Se punea in problema ca vom muri cu totii sau ca sunt prea savanti cei de la “butoane” ca sa ne puna in pericol: irelevant. Discutia noastra nu mai intereseaza acum pe nimeni intrucat suntem inca vii si am trecut de primul “hop”. Interesant e ca in putinele minute cat am stat acolo, prin fata noastra a trecut un om pe trotuar si a calcat, fireste, pe canalul din mijlocul trotuarului. Nu zic ca n-ar fi putut sa-l ocoleasca, dar cu ce scop sa faca asta ?
Cand n-ai raspunsuri cauta-le la Iasi. Capacul canalului pe care a calcat este foarte instabil. Rezultatul a fost ca omul a facut un salt foarte inspirat si nu sa lovit decat putin de capacul ridicat. A plecat injurand toti conducatori de la Caesar si pana la Nichita cu escala la Stefan cel Mare iar noi am ramas sa ne uitam la canal.
Sa-l acoperim la loc … ? Dar daca mai calca cineva pe “surpriza”
Sa nu-l acoperim…? Dar o gura de canal e capcana sigura pentru cineva mai putin atent…
Evident intr-o asa dilema n-am facut nimic si sper ca destinul sa ii crute pe toti cei care trec pe acolo. Daca citesti blogul asta ocoleste toate canalele din zona garii Iasi-Nord. Acest canal buclucas se afla pe o alee care duce spre parcarea din fata garii. Oare cati oameni trec pe acolo zilnic ?
written by QuadroQ
\\ tags: Iasi, oras, pericol
Uimitor, dar pe un traseu atat de important ca Iasi – Bucuresti nu gasesti decat trenuri dimineata la prima ora (sau ultima ora din noapte) si trenuri care te duc la destinatie noaptea. Am ales dintre toate variantele astea proaste varianta acceleratului de ora 6 (05:51) pentru ca era ieftina.
M-am trezit repede din somn cand am vazut ca trenul jegos si vechi de la revolutie pe care ma asteptam sa il vad in gara era de fapt un sir lung de vagoane noi cu usi automate, sistem de climatizare, aspect curat, nou, modern… Si aici s-a terminat tot ceea ce putea fi frumos in calatoria mea cu trenul. Pentru ca imediat m-am familiarizat cu aceste aspecte absolut firesti oricarui cetatean UE am inceput sa vad esenta romaneasca a problemei.
Scaunele erau surprinzator de mici, asezate doua cate doua fata in fata fara niciun soi de separare de restul vagonului. Cu alte cuvinte nu se putea vorbi putin mai tare, nu se putea face vreun schimb asa incat sa te intinzi putin si nu se putea sub nicio forma face nimic care sa-ti aduca putin confort. Si vreau sa fiu sincer: ar fi fost nevoie de o oaza de confort ca de o gura de aer (nu se deschide niciun geam asa ca tot aerul pe care il respiri e trecut prin sistemul de climatizare). Scaunele sunt foarte foarte FOARTE inguste si incomode! Locul de bagaje e conceput pentru calatorii scurte, fara bagaje (probabil e tren de navetisti). Si faptul ca tot vagonul e lipsit de separeuri face lucrurile groaznice.
Cum sa ti se faca greata de calatoria cu trenul in cativa pasi simpli:
- Pretul: o calatorie cu trenul m-a costat 54 ron. Si daca intamplator vreau sa ma mai si intorc, va trebui sa las companiei CFR calatori inca pe atat.
- Timpul: Pentru banii de mai sus am castigat 7 ore de stat in tren. Unii ajung mai repede cu motoscuterul avand in vedere ca sunt doar 400 km intre cele doua localitati. La Vaslui trenul avea intarziere de 20 de minute, iar in Bucuresti a ajuns cu 10 minute mai devreme. Daca tot se putea scurta calatoria asta cu 30 minute… de ce nu o fac mereu !?
- Confortul: Fara loc pentru bagaje, scaune stramte, niciun loc pentru fumatori, oameni frustrati, copii neastamparati, etc. Mai jos veti citi ca nu e doar atat (5).
- Servicii: Exista tot soiul de vanzatori de nimicuri in tren, altii care vand cafea, apa si … BERE?! Poti lua amenda daca bei o bere la scara blocului pentru ca e loc public… dar in tren se si comercializeaza asa ceva ? Stupid, romanesc…
- Iubirea pentru necuvantatoare: Compania CFR (conform spuselor insotitorului de tren) are o politica foarte prietenoasa fata de necuvantatoare: in vagon cu mine exista o batrana care si-a luat cainele intr-o calatorie de 7 ore. Se pare ca doamna cumparase bilet pentru copii cainelui si ca atare avea dreptul sa il tina acolo, in bratele ei. Eu insa nu am putut sa-mi iau bilet cu reducere pentru ca nu mai am carnetul de elev… ciudat! Diferenta e ca eu nu m-am scapat de doua ori pe mine in vagon asa cum a facut-o cainele cu pricina. Si poate ca as fi avut motive…
- WC: DEZGUSTATOR, REVOLTATOR, NEMAIPOMENIT! In wc-ul acestui tren modernizat nu exista nicio bucatica de hartie igienica, vreo urma de sapun sau curatenie. Colacul de WC era evident plin de urina iar mirosul greu de suportat. Si ca sa se adauge si vina calatorilor, toti peretii erau desenati cu marker… Halal.
Si asa am ajuns in final in Bucuresti… aici povestea e mai lunga…
written by QuadroQ
\\ tags: bataie de joc
