… Totul se misca incet si greu…

Citeam pe blogul unei prietene jurnaliste un articol foarte revolatat in apararea presei, pe care-l puteti gasi aici. Initial am vrut sa las un comentariu, dar cand mi-am dat seama cate am de zis, am hotarat sa scriu si eu un articol, in care sa-mi expun punctul de vedere, cu toate ca stiu ca e posibil sa deranjeze.

Voi ati observat ce enervanta e folosirea unor cuvinte pe post de tic verbal ? Pica in cele mai proaste locuri acest cuvant nepotrivit. Folosit general in expresia “Abis coaie” urmata de continutul efectiv al discutiei, ABIS-ul reprezinta noul shto al generatiei :-? sa vedem… 15-17 ani cred.

Multi ieseni nici nu stiu unde e Teatrul “Luceafarul”, asa ca nu ma mir daca ma intrebati in cor: “Cine-i asta Smantanica ma ? Faci misto de mine !?”. Ei nah, cu o regula de 3 simpla, puteti trage concluzia ca e un actor la teatrul abia mentionat… si asa e. E doar unul dintre mult talentatii actori ai teatrului iesean pentru tineret si copii. E un adevarat maestru!

Sunt oare unele cuvinte mai “grele” decat altele ? Sau exista un mod precis de a descrie ceva, pe care mai apoi incearca toti oamenii sa-l ocoleasca. Scopul ar fi sa gaseasca un drum mai bun, mai frumos, dar niciodata mai scurt.

Citesc de ieri stirile locale si vad, nu foarte uimit, dar mandru, ca protestele pensionarilor si cele ale studentilor au decurs diferit. In timp ce pensionarii protesteaza ca au facut (sau nu) ceva cu viata lor iar acum traiesc de cacat, studentii spun ca n-au decat 20 si un pic de ani si traiesc de rahat. Ba mai mult, ameninta cu plecarea din tara !