Omul mi s-a destainuit cu totul. Avea aproape de 40 de ani, iar prima lui sotie era mai tanara cu aproape 15 ani. Se pare ca s-au luat atunci cand focul iubirii ardea mult prea tare ca sa vezi ce arde la baza: nimic. Nu s-au inteles, mai apoi, asa ca au decis divortul. Acum, imi zicea tipul, amandoi s-au mai linistit, asa ca vrea sa se impace cu ea si sa intemeieze o familie, cu buna intelegere si copii frumosi.
Problema era ca … urma sa intarzie cel putin jumatate de ora. Ah nu, asta era usor de iertat. Dar era atat de beat incat nici eu n-as fi mers pe strada cu el. Nu-mi imaginez ca era pregatit sa negocieze o impacare.

El e doar un exemplu, dar impacarile sunt un fenomen, ultima moda, trendul verii. Multe cunostinte, mai mari sau mai necoapte, cauta impacari cu fostii/fostele. De ce ? Pai va spune un om trecut prin toate impacarile posibile: degeaba. Se ridica prima intrebare logica: De ce v-ati despratit ? Evident ca existau niste motive… si pentru ca trecutul nu poate fi schimbat, ele vor ramane mereu in picioare. Apoi va intreb: Ce crezi ca se va schimba de acum inainte? Si aici toata lumea tinde sa zica despre celalalt ca s-a schimbat sau se va schimba. Toti stim, insa, cat de greu se schimba un om. De fapt, el nu se schimba aproape niciodata.
Si atunci, voi chiar credeti ca impacarea e solutia ? Dintr-o mie si una de milioane de persoane de sex opus, tu o alegi la nesfarsit pe aceeasi ? Esti ca un disc de pick-up stricat, un algoritm in bucla infinita, esti… derutat… ravasit :)
Post dedicat tuturor celor care au facut… greseala mea