Ce (NU) am facut eu in viata asta? E una din intrebarile pe care mi le adresez dupa 20 de ani de existenta si cativa ani de cand am o ratiune a lucrurilor. Am fost cu adevarat fericita? Sau am incercat sa par fericita, pentru ca altii erau mai fericiti pentru fericirea mea decat eram eu? Am iubit vreodata cu adevarat? am iubit prea mult? sau poate nu am iubit deloc. De fapt, ce e iubirea? Ce e bucuria? De ce mereu ne legam de sentimente cand vorbim despre “viata”? Aseara am fost la o serata de jazz. A fost primul meu concert. Cu toate ca avusesem o zi groaznica, m-am simtit excelent. Corpul meu a prins viata din cauza muzicii. A fost interesant experimentul. Pentru cateva ore am renascut. Bateriile vietii mele au prins viata si am mai trait cu intensitate cateva minute. Timpul…el ne omoara zilele. Dar fara el, suntem nimic. Nu realizam ca trec toate, doar el este mai mereu acelasi. Aceeasi ora, acelasi minut, aceeasi secunda. Si culmea e ca noi, oamenii, il acuzam ca trece. Dar el se invarte in acelasi cerc mereu. Oare asa e si cu noi? sau la noi cercul este rupt si din acest motiv am inventat moartea?
Concluzia e ca postul asta nu se refera la iubire, la moarte, la timp etc. Se refera la nimic. Ascultati piesa. Beti un pahar de vin. Si haideti sa mai traim un pic.