Incerc sa privesc viata prin analogie cu o tabla de sah. In jurul meu sunt cativa pioni, vreo 2 nebuni, unul-doua turnuri de sustinere, cai… si 64 de patratele, asemeni drumurilor pe care le poti urma in viata. Momente mai luminate, momente mai triste, mereu alternand.

Obisnuiam sa am si o regina, candva… Asta se intampla pe vremea cand, nebun de alb fiind, cautam sa implinesc visul lui Emeric Imre. Ca sa ma ridic la nivelul ei, am luptat, am detronat regele si i-am luat coroana. I-am luat tot! Dar am pierdut regina, in nebunia mea… Am pierdut`o pentru ca sunt in continuare, un nebun!

Pe tabla asta de sah a vietii, fiecare muta pe rand. Chiar daca evenimentele par sa se desfasoare simultan, de fapt toate au o ordine aparte. Chiar daca esti in “sah” din mai multe parti si pare ca nu ai timp sa faci mutarea corecta, de fapt, poti oricand sa faci ceva inteligent. Dar trebuie in permanenta sa gandesti in avans 2-3 runde. Si ce se intampla cand esuezi ? Oare daca faci o greseala mica, ce se poate intampla ?

In sah, te pot incolti piesele, apoi vei fi fortat sa dai jos regele si sa acorzi victoria opoenentului. Apoi o iei de la capat… asezi din nou piesele pe patratele initiale si joci. In viata, odata ajuns intr-o situatie fara scapare, nu poti sa te predai pur si simplu … trebuie sa fie victime. Trebuie sa rupi ceva din tine, sau sa sacrifici pe cineva in locul tau pentru ca altfel nu vei pleca niciodata din pozitia aia!

Te-ai simtit vreodata in sah ? Ce ai alege daca un nebun ar fi in pozitia de a te ataca si pe tine si pe regina ta !? Si de cate ori ai dat mat competitorului tau … in viata ?

Damn, aici e coincidenta secolului:
“I se spunea nebunul…”(Pagina 13)