July 14, 2009
by Noir
0 comments
Voi incepe o serie de povestiri funny de prin vacanta. “Seherazada” din mine sa va povesti azi intamplari din calatoria sa cu trenul spre mare…mare…distanta de casa.
Cand mergi cu trenul iti pui intrebari. Mereu te gandesti langa ce personaje “fantasmagorice” vei ajunge, daca somnul iti va prii, daca vrei avea parte de conversatii interesante, daca vei mai aveam bagajul intreg la destinatie si cate altele mai sunt. Asa ca recomand ca calatoriti impreuna cu cineva si nu singuri.
De aceasta data, pentru ca destinatia era la vreo 500 de km de orasul unde m-am nascut a trebuit sa ma inarmez cu multa rabdare ( trenul era in stil tramvai – o placere sa calatoresti ). Pentru inceput, am nimenit langa o “Muta” si langa o “Sclifosita Cameleon” – ii spun “cameleon” pentru ca s-a vopsit in o mie si una de culori astfel incat mereu parea alta persoana, cred ca era buna drept spion. Asa cum ati inteles deja, prima persoana nu vorbea deloc, era atat de calma si o privire atat de pierduta incat unoeri simteam ca nu are nici o conexiune cu ceea se intampla in jurul ei. Cealalta, dimpotriva, vorbea mult si prost. Cerea mereu ceva, se plangea ca nu are cum sa isi intinda picioarele, ca o doare coloana, ca ii este frig – dar nici macar nu si-a luat masuri de protectie, pentru nu era prima data cand mergea cu trenul “tramvai” si stia cat de frig putea sa fie. Cersea atentie si a obtinut-o, intr-un final. Nu o interesa nimic, se ducea mereu unde ii era mai bine, intra in discutii cu necunoscutii beti de pe “hol”, desi ii criticase la inceput, a “furat” patura si pernuta unui copil pentru a se inveli. etc. Is ciudate femeile astea. In schimb, avea un vis: sa intre la medicina….deci picase bacul la mate. I-am urat succes. Culmea a fost sa ma intalnesc cu ea in orasul cu pricina unde am coborat amandoua, dar ea nu m-a recunoscut:)) …ma asteptam la asta. Cu toate astea, unul din necunoscutii beti m-a servit cu ciocolata. Dumnezeule, nici nu stie ce bine mi-a priit ciocolata ca imi era o foame, iar domnii cu “Avem seminte, ciocolata, bauturi…de fapt e la noi tot supermarketul” s-au facut nevazuti. Asa ca i-am iertat pe toti pentru “nazbatiile” ce le-au facut.
Apoi, am ajuns sa stau langa un domn cu un copil. Baiatelul a fost timid la inceput, dar intr-un final a ajuns sa vorbeasca cu mine. Cand a trebuit sa cobor nu m-a lasat. A spus ca “is a lui”. M-a amuzat si mi-am adus aminte de copilarie. Il chema Madalin si avea doar trei anisori.
Ce nu mi-a placut, a fost cand a trebuit sa imi revendic locul de la o “baba cat un munte”. Cand i-am spus ca a gresit vagonul, ea se tinea cu tot ce avea mai sfant si nu numai de scaunul meu si nici nu m-a crezut. Pana cand i-au sarit altii in cap si i-au spus sa cedeze ca greseste, iar eu am urcat victorioasa pe “tron”.
Si-am incalecat pe-o sa, iar povestea nu se termina asa.
Popularity: 1% [?]