Eu nu sunt omul care sa caut frumusetea acolo unde ea nu este. O melodie frumoasa atrage atentia, se deosebeste de zgomotul din fundal prin ceva. Am ascultat cele 2 piese finaliste ale Eurovision-ului romanesc fara sa le dau prea multa atentie. Concluzia e trista:

Au un soundtrack monoton, obisnuit. De versuri nici nu ma mai chinui sa vorbesc. Cantate intr-o engleza tipata care sa acopere sunetul deranjant din spate, n-au niciun farmec. Prevad ca orice din piese ar iesi, Romania iar prinde un loc fruntas de la coada clasamentului… Pacat de cele doua gagici care canta (fiecare in cate o piesa): Luminita Anghel si Paula Seling. Ele au voce, dar ce sa cante !? Un fel de Mordern Talking peste care au bagat o chitara total iesit din context ? Sau un Dj Bobo fara inspiratie intr-un duet de piane care nu canta aproape nicio nota !?

Il preferam pe Salam… macar era comic si reprezentativ. Dar vai, am zis reprezentativ… Imediat o sa sariti cu “poate pentru tine”… Nu mai, asta ne e neamul, suntem tigani romanizati si romani tiganizati in proportii inspaimantatoare… Nu vedeti ca nu prea ne iese chestia asta cu “muzica buna” ? Fie o copiem, fie o stricam din alta parte !

Ma rog, castigatorii (mei) la EuroVision 2010 sunt … FLOORIIIIN SALAM, tipu` ala comic de la pian care face: “Help …. ME” ca un hamster si solistul fara dinti !! :)) Prea comic! Si aproape dragut…

Astazi m-a rugat cineva sa formulez un plan malefic. O razbunare cumplita prin care tinta sa sufere pana-si recunoaste mizerabila greseala. Sa cerseasca indurare, iar la final sa ramana gol in suflet, dezorientat in gandire si nesigur pe el. N-am reusit din motive subiective, dar m-am decis sa scriu un ghid general (pamfletizat) al planurilor malefice. Daca vreti sa cuceriti lumea, aici e punctul de inceput.

In primul rand trebuie sa iei in considerare motivele si scopul planului. Este absolut necesar sa ai o serie de motive intemeiate iar scopul sa nu fie exagerat… (nu incerca sa rupi degetele oamenilor pentru ca ti-au aratat respect in trafic). Practic exista o proportionalitate intre cele doua: scopul nu trebuie sa depaseasca dublul motivelor… IN NICIUN CAZ!

Resurse: oricine ti-a facut in vreun fel rau este aproape sigur constient de asta. Poti folosi ca resurse orice persoana apropiata lui, dar care NU iti este apropiata tie. Este clar, deci, ca TU nu poti reprezenta o resursa pentru planul tau malefic. TU esti persoana in care va avea cea mai putina incredere. De la tine se asteapta la ceva rau… Trebuie sa cauti persoanele in care tinta are incredere is sa le castigi increderea sau respectul fara ca victima sa-si dea seama (pe cat posibil). Restul resurselor sunt clare: bani, rabdare, papagal, etc. Atentie: orice plan malefic este consumator imens de TIMP. Nu poti sa cuceresti lumea de azi pe maine. Inca din etapa de proiectare trebuie sa investesti mult timp pentru a nu esua lamentabil.

Damage control (controlul pagubelor). Sigur ca nu vei reusi din prima, dar orice batalie pierduta e o lectie invatata. De fiecare data cand esuezi trebuie sa vezi catre ce (altceva) te indrepti. Ai incercat sa-l otravesti cu o maslina desi el nu mananca masline ? Data viitoare pune-i detergent in loc de sare… In plus, ai grija sa nu pierzi resurele umane de care vorbeam in paragraful anterior. Nu poate avea un cerc de prieteni infinit, asa ca daca se inteapa care i-a pus maslinele otravite, incepi sa pierzi teren. Incearca sa te refaci in timp util pentru ca timpul scurs ii da victimei posibilitatea sa analizeze situatia. Cel mai bine e sa iei target-ul prin surprindere…

Lovitura de gratie. Trebuie data cu eleganta, cu stil… In mod cert ar fi bine sa ii fotografiezi fata cand se vede pus(a) in fata faptului implinit de a fi cea mai idioata persoana din univers. Lovitura finala trebuie sa fie partea cea mai palpitanta din plan. De obicei trebuie sa fie “contra-cronometru” pentru a creste adrenalina. Satisfactia vine abia dupa ce o incaseaza asa ca ai grija sa nu te bucuri prea devreme.

Finalizarea: Dupa lovitura de gratie trebuie sa parasesti terenul de lupta in glorie si sa dispari de tot din viata victimei…

Good Luck !

Sunt obsedat de statistici, cel putin pentru blog. Asa ca ma uit zilnic la Keyword-urile care au adus oameni aici. Va ofer o lista aleatoare de cautari care au rezultat in blogul meu pentru care ofer un raspuns imbunatatit. Sunt sigur ca nu l-au gasit deja in blog, deci ma ofer sa repar greseala facuta de motorul de cautare.

cine sunt eu ? – Nu stiu, deci cu siguranta nu vei gasi raspunsul aici. Daca vrei sa te prezinti, foloseste pagina de Contact.

cel mai tare site de lipeli – banuiesc ca e lipiciosii.ro pentru ca e AXAT pe lipeli. In rest, poti folosi orice site, tot un trist ramai si n-o sa gasesti nicio Cenusareasa ratacita pe acolo.

cum poti sa pui o poza in ziar – deschizi ziarul la pagina la care vrei sa pui poza, iei poza, o pui peste ziar, eventual o lipesti, inchizi ziarul… simplu nu ? Varianta cealalta presupune sa lucrezi la un ziar ca specialist, dupa cum cauti pe google e clar ca nu poti fi din-ala.

de unde imi pot cumpara simbio 4351 – banuiesc ca ai aflat ca eu l-am luat din Carrefour, dar sfatul meu e sa renunti. Incearca un E-Boda

descantec de bani – nicio sansa, banii se obtin prin munca, mars la scoala si la  produs!

minori violati de babe – imi place cum gandesti: the pain, the horror !!!

vrei sa te combini – era o afirmatie sau o intrebare ? depinde la ce… :)

laptop strica mouse – tu Tarzan, eu QuadroQ, laptop nu rau, laptop bun, tu robotel.

Sau: Uite de ce jurnalistul trebuie sa se documenteze in permanenta.

Sau: De ce poate un inginer sa profeseze ca jurnalist (pe domeniu desigur), dar un jurnalist nu poate sa profeseze ca inginer (:P Noir).

Sau: Criza reduce personal, primii executati: Corectorii.

Mai vreti titluri ? Sau explicatia ? FTP este un protocol total diferit de ceea ce se numeste pe scurt “Mail” (e-Mail mai precis)… Sunt sigur ca se foloseste deja email-ul in scoli, dar sunt total dezamagit ca abia in 2010 descopera FTP-ul. Pana ca si astia de la PIM au ajuns la FTP inaintea lor… Si deh, in invatamant colcaie de absolventi ai Facultatii de Informatica… n-a avut nimeni o idee geniala pana acum ?

Oamenii astia au ajuns in 2010 disperati ca regia lor merge in pierdere. E si firesc sa fie asa, cand amenda “pe loc” e 25 de ron (adica vreo 10 calatorii la care nu te-a prins) si toata lumea distruge, fura etc. In plus, cum sa nu mearga regia in pierdere, daca “echipamentele” sunt vechi si proaste, iar atunci cand se achizitioneaza ceva nou, costa de nu-ti vine a crede ? Dar astea nu-s motive ca sa ignori o teorie veche si consacrata de lucru in echipa: diviziunea muncii. Ultima idee aplicata: Soferul/Vatmanul-Controlor.

Mai demult, desfiintasera tonetele de vanzare a biletelor si vatmanul sau soferul (pentru simplitate am sa zic mereu “conducator”) avea bilete de vanzare. Cand oprea mijlocul de transport in statie, toata lumea se napustea asupra soferului sa cumpere bilete. Din cauza asta se intarzia foarte mult pe traseu, ramanand in fiecare statie o perioada considerabila de timp. Si cu cat stai mai mult, cu atat mai multa lume vine, asa ca trebuiau sa plece inainte sa termine vanzarea. Neatentie, etc, nasol. Conducatorul-vanzator a iesit din calcule, mai ales dupa ce Politia le-a batut obrazul ca nu-i in regula sa conduci autobuzul si sa dai rest la oameni in acelasi timp. Plus ca ii pune in pericol pe soferi prin banii pe care ii au asupra lor…

Acum ideea noua: Conducatorul-Controlor. Conducatorul mijlocului de transport in comun trebuie sa stea geana pe calatori sa nu faca vreunu blat. Cand a mirosit a vulpe, opreste mijlocul de transport, se legitimeaza, cere verificarea biletelor si ii da jos (atentie, FARA AMENDA) pe blatisti. Idee mai tampita ca asta nu era decat urmatoarea: “conducatorul trebuie sa lase mijlocul sa mearga singur si sa se infiltreze incognito printre calatori ca sa afle care n-a compostat biletul“. Voi v-ati tampit ?! In primul rand conducatorul trebuie sa fie atent la drum!! Daca nu te uiti la drum, faci buba, deci nu te uita la calatori ca oricum in mare parte is babe. Felice de vatmanii de pe traseele 1, 13, 28 si care mai au drum prin copou, restu, va uitati degeaba. In al doilea rand: cum adica sa opresti mijlocul si sa dai jos calatorii ? La tramvaie sa zicem ca in unele portiuni mai e posibil, dar la autobuze in niciun caz.  Daca mi-a oprit vreun autobuz in fata ca sa dea jos un prost pentru 2 lei, jur ca ma duc peste el si-l bat (ca sofer zic). Si toate astea se fac cu intarzieri, evident. Adica eu stau ca prostul in statie si astept tramvaiul in timp ce vatmanul negociaza cu vreun calator 4×4 cum sa-l dea jos…

Hai sa va zic o idee buna: cresteti amenda, vorbiti cu politia sa va insoteasca 1-2 echipe de controlori (ca altfel nu prea puteti legitima alatorii incapatanati) si  bagati-i in boale pe aia care mai au chef de blat. Cand amenda ajunge la 2 bule (200 ron) in 48 de ore si 4 bule in rest, e de ajuns sa o incaseze unul, iar apoi tot cartierul lui va face coada la bilete.

De ce  oare nu vreti voi sa alegeti o solutie simpla si evidenta, RATP IASI ?

Asta e una din acele povestiri care in mod cert deschid o intreaga serie… un fel de completare la articolele lui VisUrat despre aventurile petrecute in tren. Incep sa prind gustul plimbarilor intamplatoare cu trenul prin tara. Sunt adevarate “experiente” pe langa care n-ar trebui sa trec acum, cand am reducere la transport… Si totusi care-i treaba cu mita ? Nasul desigur…

Stateam plictisit cu iPod-ul in urechi intr-un compertiment gol. Usa compartimentului era stricata asa ca nu prea avea cum sa intre lumea… trebuia sa fii deosebit de suplu si ager ca sa sari prin “Crapatura”. Pacat ca a venit nasul si a “reparat-o” (smuls-o de tot)… Au inceput sa vina tot soiul de oameni in compartiment. Cei mai comici erau 2 indragostiti (el si ea, ca sa fiu mai clar, limba romana nu e chiar pregatita pentru homosexualitate). S-au asezat jos si au urmat 15 minute de tachinari in timp ce eu radeam cu lacrimi de parca eram tovarasi de pahar. Se uitau la mine cum rad si se intreceau in “Dume” de parca eu as fi fost juriul :))

Cand a venit iar nasul a fost cel mai comic. Nasul intreaba de bilet, baiatul ii intinde 5 lei. Apoi nasul intreaba: “De unde v-ati urcat?”. Tipul zice un nume de sat, fara suparare, nu tin minte denumirea… Apoi nasul ii intinde tipului 1 leu, rest. Am ras de ne-am prapadit toti 3… Ii dai omului mita, ca esti in neregula cu biletul, si el iti da rest considerand ca e “injust” pretul platit !? Se poate lua mita cu “bun-simt” ? :))

Facand un calcul scurt, slava cerului ca m-am inscris la facultate. Eu am iesit mai ieftin pe calea legala! Si asta datorita reducerii de 50%. Dragi studenti care nu aveti nevoie de reducere ca sa ajungeti acasa, plimbati-va mult! E minunat!