Uneori lucrurile iau o intorsatura ciudata in viata. Intr-un singur moment, tot ceea ce stiai se poate schimba. Asa ca nu mai are rost sa te intrebi care este semnificatia cuvintelor precum: “stabilitate”, “concret”, “real”.
Incep acest articol printr-o fraza cel putin bizara. De fapt este o concluzie a discutiei cu cativa prieteni. Insa poate cu alta ocazie o sa va povestesc cateva lucruri interesante despre brainstormingul din capurile noastre.
Povestea din aceasta seara se numeste “Bomboane calatoare…”. Nu fac nici o aluzie la dulceata omului din suflet si cum este el un calator prin viata. Si vreau sa vorbesc pur si simplu de bomboane. Cand am plecat de acasa mi-am luat ramas bun de la oamenii dragi mie, m-am urcat in autocar si mi-am spus: “hai pe cai, ca se filmeaza”. Si dusa am fost.
La aeroport am vrut sa imi verific niste chei din buzunar si cand colo ce am descoperit? Buzunarele gecii mele erau pline de bomboane. Mama mea le-a pus acolo in caz ca mi-e pofta de ciocolata. Recunosc ca sunt chocolate addicted. Drept urmare asa pot explica “nesilueta mea”. Dar nu-mi pasa de ea. Cel putin nu acum. Poate dupa ce voi face copii. Desi ma mai gandesc la capitolul asta. Dar nu asta e important. Aseara intr-o nevoie disperata de ciocolata, gandul mi-a fost la bomboanele puse de mama in geaca. Cand am ajuns in Volda, le-am pus intr-o cutiuta si nu le-am mai gustat. Mi-am adus aminte de casa si de anumite momente. A fost o clipa pe care am savurat -o din plin. Deci bomboanele mele au facut istorie intr-o singura zi in stomacul meu. Amintirea calatoriei cu cele trei avioane pana la destinatie a fost una din imaginele pe care mintea mea le-a developat.
Ca tot veni vorba de calatoria cu avionul, am hotarat sa iau o pauza buna la capitotul “avion”. De fapt nici nu am incotro de vreme ce sunt 5 luni “inchisa” aici in Volda. A fost prima calatorie cu avionul. Si am fost cu trei in aceeasi zi. Deci m-am saturat de aterizari si decolari. Am avut parte si de turbulente. M-a zgubuit bine, am ramas fara suflet vreo cateva minute. Dar am supravietuit si acum is mai intreaga ca niciodata. Bine poate nu si stomacul meu, care sufera de la cafea. Frica cea mare de aterizare s-a instalat in sinea mea cand luand ultimul avion am zburat minute bune deasupra unei ape. Trebuia sa aterizam, avionul se punea pe pozitie si statea usor aplecat, facand un zgomot ciudat la elice. Aiurea sentimentul. Am crezut ca nu mai ating pamantul norvegian pentru a doua oara (prima data a fost cand am pus piciorul in aeroportul din Oslo). Avionul cu pricina este o “cascarabeta”, cum ii spune un profesor de la Cuza, unde incap in jur de 18 persoane.
Trebuie sa va mai anunt ca am inceput si eu cursurile. Am fost la toate pana acum ca un student constiincios ce sunt. Cursurile ce le urmez aici sunt: Editorial Design, Photo for Media, Media and Democracy si mai este unul ce se refera la cultura norvegiana si limba, dar nu stiu exact cum se numeste intrucat abia l-au inventat pentru noi cei de la Erasmus. La final voi avea examene scrise si orale, cum ar fi: proiecte, crearea unei reviste cu titlul “Life”, portofoliu cu fotografii. In concluzie: e interesant. Cursurile pot tine si toata ziua, cum ar fi cel de Editorial Design, unde vor fi momente in care voi fi de la 9 la 18 la facultate. Si ceea ce mi s-a parut interesant este faptul ca aici orele incep de la si 15 minute. Sfertul academic este luat in evidenta. Deci: super tare frate!
Va pup si sa ne citim cu bine
Noir din Tinutul cu Primul Nor pe Cer
PS: Nu mai este asa de frig aici. Azi s-au arat primii nori. Si o sa incerc sa postez macar cate o fotogafie pentru fiecare articol de astazi inainte. Si vreau sa va mai intreb care a fost cea mai buna, respectiv cea mai rea zi din viata voastra? Mi-ar placea sa imi povestiti.
Popularity: 1% [?]