Ma lupt de mai bine de un an sa invat daneza! Cu succes, as spune eu, dat fiind ca inteleg si ma fac inteleasa… Dar cu cat stiu mai mult, cu atat imi dau seama cat stiu de putin. Imi spunea un profesor la facultate ca atunci cand stapanesti bine o limba, ajungi sa gandesti si sa visezi in limba respectiva. Adevarat! Mi s-a intamplat deja de multe ori cu engleza si ocazional cu alte limbi, mai ales in perioada in care locuiam in tara respectiva. Mi se intampla frecvent cu daneza. Dar ma chinuie un exercitiu elementar de la cursul de limba si anume scrierea unui articol de 300 de cuvinte pe o tema data.
Nimic mai enervant decat sa ai un milion de idei si sa nu te poti exprima. Sa nu gasesti cuvantul….sa nu te poti juca pe o tema care iti place… sa nu poti face o ironie, o gluma, o remarca subtila… Undeva o veriga lipseste! Si nu e in conversatia de zi cu zi, in emailuri, nici macar in articolele stiintifice sau putina beletrestica pe care o citesc in daneza. E doar in adancul constiintei mele, cand o parere, o opinie, un punct de vedere incearca sa prinda contur.
Si mai e ceva: nu pot sa ma cert in alta limba. De indata ce apare incarcatura emotionala, vocabularul meu minutios elaborat se incetoseaza. Partea buna e ca imi piere cheful… si nu ma mai cert cu nimeni :D. Dar ma intreb daca am sa reusesc vreodata sa-mi spun “of-ul” in alta limba …