QuadroQ

Vorbesc Tastele Fara Mine

Placerea uitata a unei beri

| 0 comments

Cand eram in liceu, iesitul la o bere constituia o obisnuinta. Fie ca stateam la terasa, in bar, pe balcon, la scara, in parc sau langa liceu, berea era aproape intotdeauna in meniu. Dupa care am luat carnetul de soferi. Si parca mai greu te incumeti sa bei o bere la ora 10, cand stii ca ai putea pleca cu masina oricand, decat daca n-ai carnet si te doare-n … teava de esapament.

Acum, la facultate, lucrurile s-au schimbat…

De cand am intrat la facultate, zilele mi-s date peste cap: am orele imprastiate pe toata ziua, pe toata saptama, etc. Nici in weekend nu-s mai linistit pentru ca toate treburile acumulate din timpul saptamanii, trebuiesc rezolvate in weekend. Si asa, din una-n alta, trec saptamani dupa saptamani, si nici nu mai apuci sa bei o bere. Te aduni cu 2-3 prieteni in zi de sarbatoare, apropii sticlele de tarie si ii dai puternic pahar dupa pahar, ca nu-i timp de pierdut: ai 3 ore la dispozitie sa te faci manga si 8 ore sa-ti revii, dupa care “la munca baaa“.

Azi am simtit iar efectul relaxant al unei beri la terasa (de fapt, cateva beri ar fi corect). Sa stai cu mana pe bere, povestind vrute si nevrute, intamplate si inventate, triste si amuzante, evenimente din viata de zi cu zi. Nici nu conteaza ce povestesti, de fapt, pentru ca in final uiti tot. Ai vrut doar sa scapi de gandurile alea, sa le scoti din tine ca sa se piarda. Si nimeni in jurul tau nu le preia, ci toti isi asteapta randul, la rolul de povestitor. Odata ce-ai terminat, te simti mai usor, de parca ai scos din tine o povara grea, pe care o purtai in spinare pana atunci…

… atat de relaxanta poate fi … o bere

Popularity: 1% [?]

Author: QuadroQ

Student full-time, blogger part-time :)

Leave a Reply

Required fields are marked *.

*


Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.