Sunt in anul I la Jurnalism. Si nimic nu e asa cum mi-am imaginat.
Zilele astea m-a zbatut sa fiu primita in audienta la directorul unui ziar local. Nici in ruptul capului nu au dorit sa ma primeasca. Dar stiti vorba aia: te da afara pe usa si intri pe geam. Ei bine, zis si facut. Dar credeti ca am reusit sa realizez ceva? nimic, fratele meu. NIMIC.
Nu voi intelege de ce le este frica sa imi dea cateva date generale despre ziarul lor. Am nevoie de ele pentru o amarata de nota ca sa imi inchei situatia de la facultate (poate unii dintre voi au mai auyit de conceptul: analiya swot). Le-am explicat pe indelete care si cum. Ca nu fac parte din concurenta. Le-am raspuns frumos la intrebari. Nu am adoptat o atitudine superioara. Si tot nimic.
In fine, vorbesc cu profesorul care se ocupa de materia cu pricina si il rog sa ma lase sa imi schimb publicatia. Raspunsul a fost cel pe care il asteptam: “Esti maritata cu ea, nu dai nici un divort”. OK, nu dau divort, dar ce fac? Pasiv imi zambeste in coltul gurii si imi explica de ce ma fost refuzata. Din cate am inteles are un mai vechi conflict el, personal, cu publicatia mea, iar eu platesc oalele sparte. FRUMOS!!!
Mdea, chiar sunt foarte fericita. Sar in sus de bucurie. Sper totusi sa imi rezolv intr-un fel problema. Ideea de baza e ca nu inteleg de ce oamenii is invidiosi si suspiciosi. Iar din cauza lor,nu te poti dezvolta tu ca persoana.
Popularity: 1% [?]