Pentru prima data vreau sa tac. Nu vreau sa vorbesc cu nimeni. Nu vreau sa raspund. Nu vreau sa mai aud. Nu vreau sa ma uit. Cei din jurul meu ma privesc si nu inteleg revolta mea. E o revolta de simturi. E o revolta de credinta. E o revolta de incertitudine. E o revolta pentru ca mi-e frica.

Zilele care vor veni sunt numarate si nu-mi aduc nici bucuria pe care o speram. Zambetul mi se stinge de pe fata. Lumea trece pe langa mine cuprinsa de problemele ei, iar eu nu pot decat sa ma retrag in coltul meu sperand sa mai existe si un maine cu soare.

I have to block out thoughts of you so I don’t lose my head
They crawl in like a cockroach leaving babies in my bed
Dropping little reels of tape to remind me that I’m alone

- e piesa care rasuna-n seara asta din boxele unui calculator obosit.

Calatoria ce va incepe anul viitor e presarata cu nenumarate probleme. Cateodata imi vine sa las totul balta si sa ma apuc de altceva. Sper sa am totusi puterea sa duc lucrurile pana la capat. Mi-am spus sa nu mai accept jumatati de masura. Dar recunosc ca in tot haosul asta sunt momente in care dau inapoi. Totusi…

Seara o iau in brate. E cam singura care imi stie supararea. Ma alinta, imi mangaie degetele si ma priveste lung din coltul ei cand eu is in lumea problemelor. Muzica ei imi incanta auzul. Inima mi se vindeca la auzul cantecelor ei, trupul se descarca, mintea devine goala. E cam singura care stie sa asculte.

Dar pe tine, cititorule, cine te asculta?

Popularity: 1% [?]