Desculti calci sub picioarele firele verzi de iarba. Roua isi umezeste degetele. Vantul ce adie trece usor pe langa tine. Pletele negre-ti zboara sub forma de valuri. Rochia alba face un pliu in fata vantului. Ti se vad picioarele albe. Alergi, alergi, alergi…tipi. Esti libera. Mirosul puternic al florilor de musetel te urmareste. Zambesti. Ti se inrosesc obrajii. Ochii negri-ti stalucesc. Soarele se joaca prin parul tau. Iti lumineaza corpul, transformandu-l in umbre. Dansezi cu ochii inchisi. Desenezi cercuri intunecate peste florile campului. Iarba iti sustine pasii de dans. Se misca in ritmul vantului. Ridici mana spre cer si incerci sa cuprinzi in palma norul deasupra ta. E atat de aproape si totusi atat de departe. Dar…
Stop!
Te opresti. Ii simti prezenta lui. Se aproprie incet. Pasii lui iti dau fiori. Te intorci incet. Pletele din vant ii sterg conturul imaginii lui. Tot ce vezi e ca e negru ca abanosul. Straluceste mai puternic ca soarele. Te apropii timida de el.
Ii simti respiratia. E puternic. Calul se uita la tine, te priveste in ochi si se apleaca spre tine. Se inchina. Ii atingi pielea fina. Il saruti. Si te asezi pe spinarea lui. Il imbratisezi si porniti.
Alergati, alergati, alergati… Sunteti liberi.
Cerul devine mare. Marea devine cer.
In cer sau pe pamant sunteti doar doua figuri ale imaginatiei mele.
La rascruce de drumuri, unul devine doi.