Miracolul vietii este unul din fenomenele din lumea asta pe care cu greu il intelegi. Sa iti tii in mana propria-ti bucata de carne ce respira profund si incet…e un fior ce din pacate nu poate fi descris in cuvinte. Acel “ghemotoc de carne” mare cat o perna mica, cu ochisorii cerului si pielea de catifea va deveni peste ani un barbat voinic, frumos si puternic.
Cand il tii la piept simti ca lumea e ca ta, ca nimeni si nimic din lume nu poate sa iti ofere o placere mai mare decat aceea de a-i simti repiratia calda. Manutele lui sunt atat de mici in comparatie cu ale tale, piciorusele lui au numai 5 cm in timp degetelele par niste bete de chibrit.
Cand il iau imi brate ma tem ca aceasta “papusa” se va “strica” si nestiind cum sa reactionez incap sa-i ingand ceva intr-o limba ciudata. Somnoros se uita la mine, imi zambeste si inchizand ochisorii, adoarme.
Chiar daca nu stie cum arat, isi pleaca capul pe sanul meu doar pentru a se asigura ca voi fi mereu aici. Si stand asa mi se pare ca timpul sta in loc si tin in mana minunea vietii. Asa micut cum e, detine secretul universului, pe care noi, oamenii mari, tanjim sa il stim.
Se lasa linistea…Noaptea buna, Stefanel…
Popularity: 1% [?]